Căldură mare, monșer. E 11 dimineața, dar soarele deja arde. Prin oraș, puțină lume. Oamenii preferă răcoarea din casă. De când Combinatul Chimic – unul dintre cele mai mari din țară – și-a redus drastic producția și personalul, locuitorii din zonă nu prea mai au unde lucra. Făgărașul nu mai e ce-a fost odată, nu mai e orașul de pe vremea lui Mitică de la Ligă, care aici și-a început ascensiunea în fotbal.
În toamna anului 1961, Dumitru Dragomir, actualul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, devenea, pentru trei ani, elev al Școlii Profesionale Chimice din Făgăraș. „Era cea mai tare, aici erau aduși elevi de la toate școlile de profil din țară. Eu reușisem la examen la Craiova, de acolo mă trimiseseră aici”, rememorează acele timpuri șeful LPF, ajuns acum la 63 de ani.
La 45 de ani distanță, Școala lui Mitică arată la fel. Prea puține schimbări, iar acelea de fațadă. Denumirea actuală este mai pompoasă, se cheamă „Școala de Arte și Meserii Aurel Vijoli”. Dar numai afară este vopsit gardul, cum se spune, pentru că în interior sălile de clasă sunt la fel de mici, cu numai câteva băncuțe pe fiecare rând, culoarele sunt la fel de întunecoase, iar praful acela care miroase a stătut este prezent pretutindeni.
La școală, timpul s-a oprit în loc
Directoarea, o doamnă Boeriu, este total pe lângă subiect. Nimic anormal, pe la începutul anilor ‘60 era, probabil, doar un copil: „Am auzit că domnul Dragomir, acela, cu fotbal, a fost elev la noi, dar asta a fost demult de tot. Chiar nu pot să vă spun nimic despre el și cred că nici profesorii de pe vremea lui nu mai trăiesc. Ori, dacă o mai fi vreunul în viață, cine știe, s-o fi retras pe undeva, pe la țară”. Odată ieșit în curtea interioară, dau cu ochii de clădirea Internatului unde a fost cazat Dragomir cât timp a învățat aici. E văruită frumos pe afară, dar femeia de la poarta instituției de învățământ povestește că „înăuntru e la fel de vreo 15 ani, de când sunt eu aici. Și nici înainte, din ce știu, nu s-a făcut ceva la ea”.
„Acolo, la internat, am învățat să fiu om“
„Acolo, la Internat, am învățat eu să mă spăl pe dinți, să mă încalț, să mă comport ca un om. Nu exagerez cu nimic, măi, frate, eram p… de vacă până să ajung la Făgăraș. Aveam un pedagog… Spirt era! Nu mișcai în front. Disciplină de fier. Să nu te fi pus dracul să greșești cu ceva, că ăla erai! Distracția noastră era sâmbătă seara, atunci se țineau baluri în sala de festivități din incinta Internatului, acolo mergeam și dansam fetele din școală”, își amintește, nostalgic, șeful Ligii.
"Nu-mi aduc aminte să fi dat goluri"
Francisc David, primul antrenor al lui Dragomir, povestește amănunte din viața de junior a acestuia
Următorul drum este la stadion. Sunt doar câțiva copii care bat mingea, urmăriți de pe margine de un antrenor, plus angajații care au grijă de arenă.
„A, Dragomir! Dar a jucat puțin la noi, la juniori. Poate dați de nea Feri David, care i-a fost antrenor. Stă pe undeva, pe lângă gară. El sigur vă spune mai multe, îi știe pe toți cărora le-a fost antrenor”, își amintește nea Vulpe, cel care lucrează la club din 1957. „Vedeți aici, lângă stadion – și ne arată blocul – stă Sandi Alexandrescu, a jucat cu el… Și mai întrebați și de Bontea, și el îl știe bine”, încearcă să mă ajute magazinerul.
N-am noroc. „Alexandrescu nu-i acasă, mamă, e plecat la fiu-său, în Germania, și se întoarce abia peste o lună”, mă lămurește o vecină în vârstă, iar Bontea, aflu de la un domn în etate, microbist local, a murit acum trei-patru ani. Așa că nu-mi rămâne decât nea Feri David.
„Și la gură era primul”
Are 80 de ani, dar îi dai puțin peste 60. Se mișcă și arată extraordinar, iar de Dragomir își amintește ca și cum ieri l-ar fi antrenat: „L-am văzut la școală, că prin școli mergeam să selecționez puștii. Din prima m-a uimit cu viteza lui. Era ca o rachetă! Rar am văzut un jucător cu așa viteză. Era și solid, așa că imediat l-am adus la juniori. Avea doar 14 ani, însă era cel mai vânjos din echipă. Sincer, n-avea pic de talent, în schimb avea o ambiție fantastică. Muncea, îi plăcea să fie primul în toate. Și la gură era tot primul, de atunci era cu gura mare prin vestiar, că era mai isteț și mai energic. Dar cuminte, nu făcea probleme”.
În mod clar, Dragomir era antitalent. Feri David a încercat să scoată tot ce se putea dintr-un copil care n-avea mari tangențe cu fotbalul: „Cu dreptul mai dădea cum dădea, dar cu stângul, deloc! Atunci, ce-am făcut? L-am luat și l-am pus extremă stângă, ca să învețe să dea și cu stângul. Și, ușor-ușor, a învățat. Goluri nu-mi aduc aminte să fi marcat el prea multe, dar dădea tare la poartă și cu dreptul, și cu stângul. Pe poartă, nu peste sau pe lângă, pentru că la mine cine nu dădea pe poartă, îl trimiteam acasă”. Variantă confirmată și de bossul LPF: „Așa e, dacă dădeai o dată pe alături, mai mergea, dacă dădeai și a doua oară, îți luai catrafusele și plecai!”.
Trișa de mic
Francisc David povestește cum „îi puneam să alerge din Făgăraș până la Beclean, 10 kilometri dus-întors, iar eu mergeam după ei. Îi urmăream cu binoclul, să nu cumva să fure, să se ascundă pe undeva. Dragomir era mereu în față la alergările astea, dar o dată tot l-am prins că a încercat să tragă chiulul. Iarna îi puneam să alerge de la stadion la Combinat peste câmpul plin cu zăpadă, iar el și cu încă doi s-au pitit în omăt. I-am luat, și restul antrenamentului am făcut instrucție militară cu ei: stânga, dreapta, culcat, sculat! Au fost exemplu pentru întreaga echipă”.
„Am știut mereu că ajunge mare“
Nea Feri recunoaște că „l-am simpatizat de la început pe Dragomir, v-am zis că era mai isteț. Se pricepea la cuvinte încă de atunci, când deschidea el gura imediat se făcea ascultat. Am știut întotdeauna că va ajunge mare. Și acum, la televizor, îmi place că e cu gura peste toți. Tare mi-ar mai plăcea să-l mai văd o dată în carne și oase, poate o avea vreodată drum pe aici"
„La seniori era cam de umplutură!”
Cel mai vechi personaj de la stadionul din Făgăraș este nea Vulpe, cum îl numesc localnicii. „Ion Vulpe. Mă găsiți și pe Internet, pe pagina de prezentare a clubului”, îi place lui să se prezinte. Are 84 de ani, iar pe vremea când juca Dragomir era îngrijitorul terenului. Acum mai ajută la repararea unei ghete, mai strânge un tricou. Își amintește de șeful Ligii, despre care spune că „era cam de umplutură! La seniori vorbesc, pentru că îl mai lua să se antreneze cu seniorii. La juniori juca, de ce să zic… Și-atunci era cu gura mare, n-am cum să nu-l țin minte. Cu mine, însă, n-avea spor. Țin minte cum striga pe aici să-i punem și lui etichetă cu numele deasupra locului unde se dezbracă în vestiar, că toți aveau"
"Mancam cat sapte"
Despre perioada petrecută la Școala Chimică din Făgăraș, Dragomir spune că „eu am făcut mai mult teorie, practică – mai deloc. Am avut noroc mare cu fotbalul, că în timp ce colegii mei mergeau și puneau mâna pe cheie și pe șurub, eu aveam antrenament. Nu știu dacă am făcut zece ore de practică în trei ani. Mi-aduc aminte de un fost coleg, Gligor. Era din orașul Victoria. Mă lua uneori cu el acasă, iar maică-sa ne punea să mâncăm. Ce bunătăți făcea! Plus că, atunci când rămâneam la internat, el, dar și alții, mai pirpirii, pe care eu îi apăram de elevii mai mari, îmi aduceau pită, slănină, carne. Băi, fratele meu, ce foame aveam în gât! Băgam în mine cât șapte!”
Francisc David l-a antrenat și pe Ganea
Fostul internațional Ionel Ganea a fost și el elevul lui Francisc David, la finele anilor ‘80. Antrenorul spune că „la mine nu avea acele ieșiri violente pe care le-am văzut mai târziu. La mine, cum ridica glasul la câte un coleg, cum îl atenționam că, dacă se mai întâmplă, îl trimit acasă. Trebuia să știi și cum să vorbești cu el. Ca fotbalist, însă, nimic de reproșat. La juniori a dat o mulțime de goluri pentru echipa noastră. Nu era meci în care să nu marcheze. Așa atacanți să tot ai ca antrenor!"
Usain Bolt din Balcesti
Mitică Dragomir este conștient că doar calitățile sale fizice l-au făcut pe Feri David să-l aducă la fotbal, la juniorii Nitramoniei Făgăraș: „Aveam viteză, măi, frate, nu glumă! Și de deplasare, dar și de reacție. Plecam ca din pușcă! Pe la 15-16 ani scoteam 11,1 secunde pe suta de metri. Cu pantofi de atletism, cu cuie, nu cu teniși. Eram campion regional la atletism, proba de viteză, dar și la lupte. Ce să-ți spun, păi, nu era unul în școală să se pună cu mine, chiar și dintre cei mai mari”.
Â
45 de ani au trecut de când Dumitru Dragomir a fost ultima oară la Făgăraș
3 ani a stat Mitică Dragomir la Făgăraș
1969 este anul în care fotbalistul Dragomir a câștigat titlul național cu echipa de tineret a Universității Craiova
27 de ani avea președintele Dumitru Dragomir când echipa pe care o conducea, Chimia Râmnicu-Vâlcea, câștiga Cupa României.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER